Catei disponibili

UPDATE: Jimmy a ajuns la noua lui casuta, in Galati. Sper sa fie tot ceea ce Mirela si familia ei si-au dorit sa fie. Probabil aceasta pagina o voi rescrie in curand, pentru a reflecta noua situatie si a prezenta viitoarele planuri, atunci cand vor incepe sa prinda contururi mai putin vagi.

Daca toate merg dupa cum ne dorim, anul acesta vom avea un cuib din Milou si un mascul deosebit. Atat, deocamdata. Urmeaza un update foarte necesar – site-ul nostru.

In acest moment avem un catel de 6 luni disponibil – l-am “botezat” Jimmy. Este din monta Indy x Sophie, cel numit pe atunci, cat se poate de generic, “male 1″.

Este un malamut calitate pet, nu de expozitii. Ce inseamna aceasta? In cazul lui, ca are acelasi temperament, constitutie ca si un caine de show, numai ca are ca “defect” blana mai lunga decat se doreste la aceasta rasa. (Precizez aceasta intrucat multi, atunci cand aud de caine “calitate pet” isi pun intrebari cu privire la sanatatea catelului, defecte majore care ar avea un impact asupra calitatii vietii catelului etc. Niciun crescator nu ar trebui sa vanda un caine cu probleme de sanatate! Daca vi se ofera altceva decat un caine 100% sanatos, faceti stanga-mprejur cu harnicie. Un defect poate fi o pata de culoare unde nu trebuie – conform standardului rasei, un anumit unghi intre doua oase altfel decat ideal – in fine: un detaliu pe care doar un cunoscator al rasei il poate observa.)

In orice cuib exista astfel de caini calitate pet (probabil fiecare dintre noi este diferit de fratii sai…nu este o copie fidela a lor ). Un caine pet achizitionat de la un crescator va ofera siguranta apartenentei la rasa (repet – demonstrabila numai prin pedigree), sanatatea parintilor, temperamentul corect, o ingrijire corecta, interesul pentru fiecare puiut etc.

Jimmy a fost socializat, este educat, merge frumos in lesa. Iti da impresia de ursulet (parul mai lung poate face un caine mai spectaculos, chair daca nu este corect). Si pentru el oferim garantie (contract) si ii cautam o casuta cat mai buna (motivul pentru care inca este la noi – voi reveni imediat cu amanunte). Ii place sa ti se bage pe sub piele, si e la limita superioara a “lipicioseniei” (imi permit o “licenta poetica”) pentru un malamut. Ii place sa faca pe plac, insa are si el acea independenta care face malamutii mai altfel decat alti caini. Fiind el mai “ardelean” (dar unul cu multe “viteze”) ar fi potrivit inclusiv pentru o familie cu copii.

Desi Jimmy nu este chiar cel mai fotogenic catel – voi pune, totusi, cateva poze recente cu “piticul” nostru cel simpatic:

Multi au fost interesati de el, am auzit si “argumentul ultim”: “oricat!”, insa, cu parare de rau, atunci cand a fost vorba de asteptari false fata de un malamut, lipsa de timp, altele…mergand pana la “moft”, a trebuit, dupa caz, sa ii indrumam spre o alta rasa care ar corespunde mai bine asteptarilor lor, ori pur si simplu sa ii refuzam politicos.

Am promis sa revin cu o explicatie: Jimmy a fost rezervat pentru cineva din tara. Nu voi intra in detalii, insa am fost mai mult decat flexibili din toate punctele de vedere atunci cand respectiva persoana ne-a convins de seriozitatea ei. Au urmat doua-trei luni de discutii aproape zilnice, sfaturi etc.

Cu o zi inainte ca respectiva persoana sa vina dupa Jimmy, ne-a anuntat ca un membru al familiei s-a razgandit. Refuzasem deja pe altii care se interesasera de el, in virtutea intelegerii existente.

De atunci, lui Jimmy i-am facut actele pentru a fi trimis in Germania (tot in urma unor discutii serioase, cu oameni seriosi – credeam noi, cunoscatori “intr-ale cainilor”), si care au avut amabilitatea de a raspunde intrebarilor noastre. Nu au avut insa amabilitatea de a ne  anunta – telefonic macar, fara sa pastram vreun “hard feeling” – ca s-au razgandit si sa nu ii asteptam in van.

Povestea aceasta s-a repetat de cateva ori.

Pe de o parte ma bucur  ca nu am dat catelul unor astfel de persoane care nu isi respecta cuvantul (nu ma refer la prima – ar fi fost mult mai trist sa fim anuntati dupa o zi ca a survenit conflictul in familie si un entuziast al sosirii unui catel in familie s-a schimbat peste noapte), pe de alta parte insa ma surprinde cat de putina greutate poate avea cuvantul cuiva. Sa fie diferenta de cutume, nu de educatie? Nu am habar.

Interactionand des cu oamenii, inclusiv prin intermediul pensiunii, mi se pare ciudat ca am ajuns mai curand sa astept sa se intample opusul a ceea ce oamenii scot pe gura (si sa ne fie mai usor cu patrupezii decat cu stapanii lor).

Bine ca nu au si cateii prejudecati si ne vad chiar mai buni decat suntem.

-

P.S. De cand am publicat acest blog am avut parte de “politeturi” din partea unora, am fost numiti “samsari”, cat si cadorisiti cu alte cuvinte pe care politetea fata de cititorul accidental al acestei pagini ma opreste sa le public (asta este, fac parte dintr-o generatie care a invatat ce inseamna cuvantul “pudoare”).  Mai sus, pentru a da material de investigat unora, o veritabila mostra de comportament “samsaresc”.

P.P.S. Prin intermediul acestor caini, am ajuns sa cunoastem oameni admirabili – din tara, cat si din cele mai indepartate locuri ale lumii, ceea ce consider un mare castig. Multumesc tuturor celor care iubesc rasa si procedeaza corect fata de ea;  indeosebi celor care au grija la superlativ de un catel provenit de la noi.