Ei, lasa, dom’le ca nu e chiar asa…e bun si cainele din piata, si ala fara pedigree…doar tot malamut este…numai la bani iti sta capul…
Pentru cei care cred ca am exagerat cand am spus despre “malamutul de piata” – iata cum vad anumite persoane problema (nu puteam gasi un exemplu mai elocvent, mai ca imi vine sa felicit autoarea):
http://camytzi.wordpress.com/2009/04/21/suflete-cu-blana/
O simpla joaca…de aia cu focul…pentru naivi. Nu stiu cum isi vinde sau da domnisoara cainii, insa am mai vazut “malamuti” de vanzare pe tot felul de site-uri obscure. Nu aduci acasa o mocuta simpatica atunci cand iei unul, ci o genetica, inclusiv un temperament, care te va bucura sau iti va da de furca multi ani de acum incolo.
Inca o data: cainii de rasa se cumpara din canise. Nu din a noastra, ci din oricare canisa care se respecta. Si, din nou: pedigree-ul isi are rostul lui. A te feri de astfel de surprize.
P.S. Tind sa cred ca nu intamplator domnita se tine cu mainile de cap in poza care ne-o infatiseaza. As fi un naiv sa cred, insa, ca am facut-o sa cada pe ganduri. Sunt “cel mai de treaba om” din lume, pana cand vad “greseli” din care au de platit cainii, sau alti naivi.
UPDATE:
In aceasta dimineata am avut o discutie mai lunguta cu domnisoara la care ma refeream mai sus. Cred ca am reusit, “intre patru urechi” 
, sa ne intelegem mai bine decat prin intremediul unui blog. Sincer, am ramas surprins ca m-a contactat (si credeam ca va fi un soi de “paruiala”, daca tot a facut-o ), mai ales cand i-am spus ca stau in spatele fiecarui principiu pe care l-am enuntat la ea pe blog. Surpriza cea mare a constat in faptul ca am vorbit cu o persoana (acum) deschisa, si care a inteles pozitia mea. I-am dat cateva exemple concrete, am detaliat ce am scris pe blog…si am avut impresia ca la capatul celalalt al firului era un interlocutor sincer. Desigur ca nu pot garanta pentru nimeni, insa mi-a lasat impresia ca ar face parte din categoria selecta a celor care atunci cand realizeaza ca au omis anumite aspecte in trecut, sunt gata sa asculte o “sama de cuvinte” folositoare .
Nu mi-a cerut sa modific nimic din ce am scris (cata vreme altii ar putea gasi util acest schimb de replici), nici nu mi-a sugerat sa adaug cuvintele la care tastez de zor acum. Am simtit ca este obligatia mea insa, si nu pot decat sa sper ca sfaturile mele (pe care acum le-a perceput altfel decat citindu-le de pe blog) le-a inteles asa cum au fost intentionate, si ca nu au pic de rea-vointa in spate.
Tin sa precizez ca acest mesaj l-am scris dupa ce i-am raspuns lui Clawd.
Domnule dragă,
Pe “domniţa” respectivă o cunosc. Bine. Ştiu cum se poartă cu animalele. Ştiu cum are grijă de ele. Ştiu cât de mult ştie despre animale, şi ştiu ce înseamnă animalele pentru ea. Şi, culmea, reuşeşte să transmită destul de clar sentimentele pe care le încearcă atunci când este în prezenţa unui animal (cu atât mai mult atunci când vorbim de animalele ei).
Dumitale, prin exprimarea şi pretenţiile de “cunoscător” – nu neg că n-aţi fi -, lăsaţi să se înţeleagă un singur lucru: malamuţii sunt nişte obiecte, date cu certificate de garanţie. Punct. Care e diferenţa între dumneavoastră şi un vânzător de la Domo, care comercializează nişte frigidere aragaze? Vă zic eu. OBIECTELE comercializate de dumneavoastră latră.
Şi acum, explicaţia.
Nu am de unde şti dacă dvs. iubiţi cu adevărat câinii ăia. V-am zis ce v-am zis doar bazându-mă pe ce aţi transmis în scris pe blogul “domniţei” – aşa cum, superior, vă place să vă exprimaţi – şi pe ce aţi scris în postul prezent. Poate mă înşel, nu? Poate v-aţi da şi viaţa pentru ele (animalele).
Cam tot aşa v-aţi înşelat şi dvs. în legătură cu nivelul de cunoştinţe şi “grijă” al “domniţei”.
A, da. După simplul mod în care aţi exprimat cât de mult înseamnă pentru dvs. “afacerea” şi pedigree-ul. Prefer să iau un căţel de la “domniţă”. Îs mai sigur că acelui animăluţ i s-a asigurat TOT până în clipa respectivă. Adică tot ce ţine de sănătate, alimentaţie corectă, şi iubire. La dumneavoastră lista se opreşte la alimentaţia corectă.
Fiecare comentariu al meu a fost argumentat. Motivat sentimental, da
, insa argumentat cat se poate de obiectiv.
Cand vorbesc despre sanatatea unui caine, cred ca ma refer la binele lui, cat si la confortul familiei care si l-a dorit. Cand vorbesc despre temperament, vorbesc tot despre binele unui catel, cat si al celor care il iau acasa. Cand ofer contract (cu “garantie” scapa multi
– un contract stipuleaza obligatii pentru ambele parti 
) ma gandesc, din nou, la cainii pe care ii produc si la cei pe care ii vor incanta. Cand fac o monta cu caini sanatosi, testati, o fac de dragul rasei. As putea sa continui pana maine, dar ce sustin este trecut “negru pe alb” la cateva click-uri distanta, si nu v-as face niciun serviciu repetandu-ma.
Pentru a va convinge de principiile/aspiratiile mele, este suficient sa cititi blogul meu, cu o minte deschisa – cred ca va va raspunde intrutotul curiozitatii dumneavoastra.
De la “domnita” puteti cumpara un caine – nu insa un malamut. Cat despre “afacere” – ce sa zic
– nu v-ati dori sa aveti balanta de intrari si iesiri a acestui afacerist 
. Garantat!
Atunci cand cainii nu sunt sursa de venit (din contra
), ci pasiune, iti permiti sa nu faci rabat in nicio privinta. Si sa privesti, oricand, in ochi, pe cineva caruia i-ai incredintat un pui, sau un micut rotofei cand ii deschide pentru prima data si inca iti incape in palma.
Inteleg “pornirea” de a apara o cunostinta. Va justifica oarecum pozitia. Totusi, v-as ruga sa o contactati, si sa o intrebati, in urma discutiei pe care am avut-o, ce impresie i-am lasat.
Am vorbit cu ea imediat după ce a vorbit cu dumneavoastră.
Oricum, nici comentariul meu NU a fost gândit ca un “pumn în ochi”, cât mai mult ca un “şi eu pot extrage informaţii greşite din exprimarea dumneavoastră, cum şi dvs. aţi extras informaţii superficiale din exprimarea “… Nimic mai mult.
Vă urez o zi cât mai bună şi multă sănătate. Şi dumneavoastră, precum şi căţeilor, bineînţeles…
am citit toate postariile de pe blog va admir !la intrebari frecvente pot sa spun ca ati fost cat se poate de clar. Eu una am cumparat un caine husky siberian fara pedigree ( il iubesc, il adoram toti din casa face parte din familia noastra avem o pzoa portet de familie unde este si el) si acum regret de fapt regret de ceva vreme ca nu m-am documentat suficient, adica am citit tot ce se putea de standardul rasei, temperament etc insa de pedigree nimic .Acum daca as mai achizitiona un caine cu siguranta as opta pentru unul cu pedigree ,!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Buna, Andra!
Am incercat sa fim cat mai sinceri si cat mai directi – astfel de informatii se afla mai greu si la noi in tara multi au interes sa treaca anumite aspecte “pe sub radar” (din diferite motive). Multor crescatori pasionati li s-a pus la telefon intrebarea: “Ce fel de crescatori sunteti, daca nu aveti pui toata perioada anului?” cat si altele asemanatoare…nu e vina celor care intreaba, dar e responsabilitatea celor care au o alta perspectiva asupra lucrurilor sa le-o prezinte. Pana la urma, fiecare hotaraste dupa cum crede de cuviinta in dreptul sau. Daca noi tacem, nimeni ne le spune.
Probabil va trebui la un moment dat sa scriu si despre reclamele false – si cum oamenii sunt tentati sa le ia de bune. Fiecare cuvintel dintr-un anunt trebuie sa aiba “acoperire”, sa fie justificabil, numai ca pentru aceasta trebuie si sa stii cum sa verifici.
Iarasi m-am intins
…Multumim pentru cuvintele frumoase, le apreciem, si toate cele bune catelului!