E adevarat ca nu stiu sa latre?
Fals! Malamutii latra ca alti caini, nu sunt dingo 
. Nu urla, decat rar. Surprinzator pentru unii, sunt chiar caini tacuti. Atunci cand fac galagie, de obicei, au un motiv bun. Ceea ce face farmecul lor, insa, este faptul ca “vorbesc”. Isi “unduiesc” vocea in multe feluri. Iata un filmulet cu Sophie la 6 luni jumatate:
Sunt caini de paza?
Nu, malamutul nu este un caine de paza. Unii fac galagie la gard, insa nu au fost niciodata selectati pentru agresivitate importiva oamenilor.
Sunt niste caini prosti! Am vut, si nu m-am inteles cu el/ea!
O astfel afirmatie ma face sa ma abtin cu greu sa ii spun respectivului personaj ceea ce tocmai mi-a revelat: malamutul este un caine prea “subtil” pentru el. Malamutii sunt caini incapatanati, siguri pe ei, independenti. Inca un motiv pentru care spun ca nu sunt pentru oricine! Niciodata nu eticheta un copil incapatanat, sau pe care scoala il plictiseste, ca fiind “prost”. Idem cu acesti caini.
Aaa, ca nu ai reusit sa te intelegi cu un astfel de caine, e ceva cu totul si cu totul diferit. Ia-ti un pudel.
Sunt rai la om! Am avut o corcitura de rottweiler cu malamut, si cat de rau era!
Logic: agresivitatea cainelui nu o putem pune pe seama rottweiler-ului care are numai cateva sute de ani de selectie pe partea de paza si aparare in fundal, ci pe seama unui alt caine. Care paze…ce? grasimea de foca a stapanului, ca sa nu i-o fure vecinul care l-a ajutat sa captureze foca, doar pentru a avea o cantitate dubla de grasime de foca in cortul de langa. Ireprosabil…
Chiar ca sunt prosti. Aveam unul care imi manca toate gainile.
Acum cateva sute de ani, undeva in Alaska. Se “anunta” sezonul “cald”, si oamenii nu prea mai au treaba pentru caini. Mancarea este putina si pentru ei – cum sa hraneasca niste guri in plus?
Sunt caini “semisalbatici”, caini robusti. Se pot descurca. Daca nu, cui ii pasa? Sunt doar niste unelte, intretinute atat timp cat este nevoie de ele. Nimeni nu ar tine un harpon doar fiindca este frumos – ci fiindca slujeste unui scop.
Pentru cateva luni, malamutii trebuie sa se descurce “pe cont propriu”. Mananca ceea ce prind. Supravietuiesc cei puternici, agili, rapizi – ei isi transmit genele mai departe. Cainii cu cel mai puternic instinct de prada (un raspuns partial involuntar din partea cainelui de a alerga un animal, a-l apuca cu toata gura, a-l scutura si ucide astfel, inainte de a-l consuma. O “sublimare” a acestui instinct atavic o vedem si astazi la orice caine care alearga o minge ).
Ziua de astazi. Georgel e suparat, fiindca malamutul i-a omorat toate gainile si le-a ingropat. 25 de perechi de picioare “rasareau” din pamant dimineata. Il pune pe lant.
Bietul malamut nu are nicio vina. El nu stie “ce e voie si ce nu”, chiar daca IQ-ul lui uneori pare sa il depaseasca pe al unor semeni ai nostri. Instinctul, perpetuat din vremuri imemorabile (si lupul are acest instinct, nu-i asa?) , totodata mai puternic la malamut decat la alti caini, i-a dictat sa prinda animalele si sa isi faca “provizii”. Toti cei care faceau aecasta in trecut au spuravietuit. Cainele nu a facut decat ceea ce ar face un…caine.
Malamutul nu este cainele de tinut pe lant. Se “ofileste” d.p.d.v. psihic. Pur si simplu nu se preteaza unui astfel de regim de viata.
(Pentru cei care au crezut ca exemplul de mai sus a fost o gluma, ei bine…singurul detaliu omis este acela ca malamutul din intamplare avea 8 saptamani.)
Mai aruncati o privire la “ingerasul” Sophie de mai sus. Am cateva povesti si cu ea.
